Dacia romană - procesul de romanizare

I. Dacia romană

a) Cucerirea romană a însemnat: 

• integrarea celei mai mari părți din spațiul carpato-danubiano-pontic în lumea romană; 
• intensificarea procesului de romanizare.

b) Premisele romanizării: 

• adoptarea monedei romane și imitarea ei înainte de cucerirea romană; 
• relații comerciale intense între negustorii romani și aristocrația locală; 
• integrarea Dobrogei sub control roman (din anul 29 î.Hr) și apoi sub stăpânire romană în cadrul provinciei Moesia o perioadă mai îndelungată de timp (46-602 d.Hr.).

c) Dacia romană:  

• organizată în provincie imperială; 
• cuprindea Transilvania, Banatul, Oltenia, sud-vestul Moldovei și partea de apus a Munteniei; 
• capitala a fost stabilită la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, oraș construit la circa 40 km de fosta capitală a regilor Daciei; 
• era apărată de o armată puternică formată din 2 legiuni; 
• reorganizată de împărații Hadrian și Marcus Aurelius în Dacia Inferior, Dacia Superior și Dacia Porolissensis.

II. Romanizarea

     Romanizarea este procesul prin care dacii și-au însușit de la romani tradițiile, credințele, obiceiurile romane și mai ales limba latină.

Factorii romanizării: 

• armata romană – cele două legiuni și alte trupe auxiliare erau cantonate în fortificații numite castre; 
• coloniștii – vorbitori de limbă latină, aduși din toată lumea romană pentru a cultiva pământurile și a popula orașele; 
• veteranii – soldații care și-au încheiat stagiul militar și au fost împroprietăriți în provincie; 
• urbanizarea – orașele au fost organizate după model roman în municipii - Porolissum (Zalău), Potaissa (Turda), Dierna (azi Orșova) și colonii - Ulpia Traiana Sarmizegetusa, Drobeta (Drobeta Turnu-Severin), Apulum (azi Alba Iulia), Napoca (Cluj-Napoca), Ampelum (Zlatna), etc. 
• așezările rurale – înființate în jurul castrelor și orașelor au fost denumite canabae și vicus.
• administrația romană – conducerea provinciei Dacia era sigurată de un guvernator numit legatus Augusti, subordonat împăratului de la Roma.
• viața economicăcaracterizată prin: 
  • dezvoltarea agriculturii practicată în ferme denumite villa rustica; 
  • apariția asociațiilor profesionale numite collegia care cuprindeau diverși meșteșugari.
• viața spiritualădiversă: 
  • sunt adoptate cultele oficiale ale zeilor romani; 
  • apar divinitățile orientale și sud-dunărene; 
  • se menține cultul cavalerului tracic; 
  • apare sincretismul religios – contopirea mai multor divinități într-o singură zeitate.

III. Dacii liberi

- locuiau în teritoriile neinculse în provincia Dacia: Moldova, Muntenia, nord-vestul Transilvaniei; 

- trăiau în triburi: dacii mari, carpi și costoboci; 

- vor suferi un proces lent de romanizare; 

- atacă deseori provincia romană Dacia.

IV. Retragerea stăpânirii romane din Dacia

- Când? – între anul 271-275, din ordinul împăratului Aurelian (retragerea aureliană); 

- De ce? – atacurile migratorilor și dacilor liberi; 

- Cine se retrag? – armata, administrația și oamenii bogați; 

- Consecința – menținerea populației romanizate: daco-romanii.