MUNȚII CARPAȚI ȘI CARPAȚII ROMÂNEȘTI
a) Munții Carpați - în cadrul Europei, încep de la Bazinul Vienei, care-i desparte de Munții Alpi și se întind până la valea Timokului, care-i delimitează de Munții Balcani. Se desfășoară pe teritoriul mai multor state și înregistrează altitudinea maximă în Vârful Gerlachovsky (2655) din Slovacia.
b) Carpații Românești sunt munți tineri, formați în orogeneza alpină, de formă circulară și poziție centrală în cadrul țării. Se împart în trei ramuri:
CARPAȚII ORIENTALI
- se întind de la granița de nord a țării cu Ucraina și până la valea Prahovei;
- sunt formați prin cutarea (încrețirea) și înălțarea scoarței terestre, dar și prin vulcanism, care grupează cel mai lung lanț vulcanic stins din Europa (Munții Oaș-Gutâi-Țibleș-Călimani-Gurghiu-Harghita);
- sunt constituiți din roci variate dispuse pe trei șiruri paralele pe direcția vest-est: vulcanice în vest (andezite, bazalte), metamorfice în partea centrală (șisturi cristaline) și sedimentare în est și sud (fliș);
- altitudinile scad de la nord spre sud astfel: 2303 m – 2100 m – 1954 m;
- având în vedere modul de formare al munților, tipurile de roci variate și altitudinile diferite, prezintă mai multe tipuri genetice de relief: vulcanic, glaciar, petrografic (carstic, pe conglomerate);
- sunt fragmentați de numeroase depresiuni și văi;
- cuprind trei grupe de munți: Grupa Nordică, Grupa, Centrală și Grupa Sudică.