Grupa Centrală a Carpaților Orientali
LIMITE
- nord - Depresiunile Dornelor - Câmpulung Moldovenesc;
- sud - Valea Oituzului și Depresiunea Brașovului;
- vest - Depresiunea Colinară a Transilvaniei;
- est - Subcarpații Moldovei.
CARACTERISTICI
a) masivele montane sunt constituite din cele trei tipuri de roci dispuse astfel:
- roci vulcanice în vest: Munții Călimani, Gurghiu, Harghita și Perșani;
- roci metamorfice (șisturi cristaline) în centru: Munții Giumalău, Bistriței și Giurgeu;
- roci sedimentare cutate de tip fliș:
gresii, marne, argile în partea de est și sud-est (Munții Stânișoarei, Goșmanu, Berzunț, Tarcău, Ciucului, Nemira, Bodoc și Baraolt);
calcare în partea nordică și centrală (Munții Rarău, Munțiii Hășmașu Mare);
conglomerate în centru (Munții Ceahlău).
b) cele mai mari înălțimi se înregistrează în:
- Munții Călimani - Vf. Pietrosu (2100 m);
- Munții Ceahlău - Vf. Ocolașul Mare (1907 m).
c) prezintă mai multe tipuri genetice de relief:
- relief glaciar în Munții Călimani, datorat înălțimilor de peste 2000 m cu văi și circuri glaciare;
- relief vulcanic:
resturi de conuri și cratere vulcanice în vestul grupei: craterul de la Racoș în Munții Perșani, Craterul Ciomatu din Munții Harghitei - unde s-a format lacul vulcanic Sfânta Ana;
formațiuni stâncoase din roci vulcanice: coloanele de bazalt de la Racoș (în Munții Perșani), stâncile „Cei 12 Apostoli” din andezit (în Munții Călimani).
- relief carstic prezent în Munții Rarău (stâncile „Pietrele Doamnei”) și Munții Hășmaș (Cheile Bicazului și Peștera Șugău);
- relief pe conglomerate în Munții Ceahlău (abrupturile de pe Vf. Toaca și Vf. Ocolașul Mare).
d) se remarcă o fragmentare accentuată determinată de:
- numeroase văi și depresiuni (Giurgeu, Ciuc, Comănești, Bilbor, Borsec, Vărșag, Plăieși, Baraolt);
- prezența pasurilor și trecătorilor (Bucin, Sicaș, Vlăhița, Tușnad, Oituz, Bicaz, Stânișoara), precum și numeroase chei și defileuri: Cheile Bicazului, Defileul Mureșului (între Toplița și Deda), Defileul Oltului (la Racoș).
