I. DOMINAȚIA EUROPEANĂ ASUPRA LUMII
La sfârșitul secolului al XIX-lea și la începutul secolului al XX-lea, europenii dominau aproape întreaga lume, pe plan economic, politic, și teritorial:
a) Economic:
- Germania devine cea mai mare putrere economică a lumii în preajma anului 1900;
- Marea Britanie păstra supremația maritimă, care-i asigura controlul numeroaselor și bogatelor sale colonii.
b) Politic:
- în vest erau regimuri democratice: monarhii parlamentare (Regatul Unit, Regatul Italiei) sau republici (Franța, Portugalia, Elveția);
- centrul și estul erau dominate de regimuri autoritare (conducătorul are puteri nelimitate) și autocratice (puterea este impusă prin excluderea regulilor democratice) - Imperiul German, cel Austro‑Ungar și cel Rus;
- sud‑estul Europei era divizat în state mici și purta amprenta dominației Imperiului Otoman.
c) Teritorial:
- Marea Britanie, Franța și Rusia, dețineau cele mai mari imperii coloniale din lume, urmate de Portugalia, Spania și Olanda;
- domenii coloniale mai restrânse dețineau Germania și Italia.
II. NOI PUTERI EXTRAEUROPENE
Începând din 1900, dominația europeană a fost contestată de două noi puteri extraeuropene:
- SUA, cu un regim politic democratic, devin cea mai mare putere economică a lumii datorită imenselor resurse naturale, de o foarte consistentă forță de muncă asigurată de emigranții europeni și de o industrializare accentuată;
- Japonia, care avea la bază un regim monarhic constituțional se deschide către modernitate și lumea europeană în era Meiji (era luminii), va deveni o putere asiatică și mondială, și începe o politică externă activă, învingând China (1895) şi Rusia (1905).
III. PACEA LUMII ȘI MARILE ALIANȚE POLITICO‑MILITARE
Principalele direcții politice, militare și economice la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea sunt reprezentare de:
- apariția de noi state, precum Grecia (1832), Italia (1871), Germania (1871) și România (1878);
- lupta de constituire a noi zone coloniale și de dominație (Italia, Germania și Japonia doreau reîmpărțirea lumii fiindcă nu aveau sub stăpânire colonii);
- Germania promova pangermanismul (extinderea dominației germanice în Europa și în lume);
- Rusia promova panslavismul (extinderea dominației țariste în sudul Asiei și în Balcani, intrând astfel în conflict cu Austro-Ungaria);
- Marea Britanie dorea menținerea supremației maritime;
- Franța viza revanșa pentru înfrângerea suferită în războiul din 1870-1871 în fața Germaniei și recuperarea provinciilor Alsacia și Lorena, bogate în resurse de cărbuni;
- pregătirea pentru război de către marile puteri, înarmându‑se și generând apariția unor noi arme;
- Balcanii au reprezentat cea mai tensionată zonă din Europa, deoarece interesele austro-ungare se confruntau cu cele sârbești (sprijiniți de Rusia) și cu cele otomane:
Urmarea a castor evenimente a fost constituirea a două blocuri politico‑militare, care s‑au înfruntat ulterior, în Primul Război Mondial:
| Puterile Centrale (Tripla Alianță) – 1879-1883 | Antanta (Tripla Înțelegere) – 1891-1907 |
| 1879 - încheierea unei alianțe între Germania și Austro‑Ungaria | 1891-1893 - acorduri între Franța și Rusia |
| 1882 - aderarea Italiei la această alianță | 1904 - Antanta Cordială, între Franța și Regatul Unit |
| 1883 - aderarea României la alianță | 1907 - acord între Rusia și Regatul Unit |
| Alianța Puterile Centrale s-a constituit înntre anii 1879-1882, din Germania, Austro‑Ungaria și Italia, la inițiativa cancelarului german Otto von Bismarck. Avea inițial scop defensiv, fiind prevăzută pentru cazul în care Franța ar fi atacat unul dintre membri, iar ceilalți ar fi trebuit să intervină și să declare război Franței. În 1883, în condițiile deteriorării relațiilor cu Rusia, România a aderat la Puterile Centrale. | Antanta s‑a constituit progresiv, între 1891 și 1907, din Franța, Regatul Unit și Rusia. |
